Ortodoxia este iubire

99338_hristos_pantocrator

Cand Iisus Hristos s-a pornit cu apostolii sa schimbe lumea, oamenii nu l-au inteles pe deplin si multi nu il inteleg nici acum, la doua mii de ani distanta. Vechiul Testament si cele 10 porunci lasate de Dumnezeu pentru om s-au preschimbat in una singura: iubirea.

Iubirea de Dumnezeu, iubirea de Dreapta Credinta, iubirea de Biserica, iubirea de sot, sotie si copii, de parinti, frati si surori, iubirea de aproapele, iubirea vrajmasilor, iubirea creatiei lui Dumnezeu, de la firul de iarba pana la ametitorul univers cu om cu tot. Iubirea a devenit etalonul absolut al mantuirii omenesti, singurul care ni se cere a fi indeplinit. De ce?

Pentru ca un om care iubeste creatia completa a lui Dumnezeu il iubeste si pe Dumnezeu cu adevarat. Nu poti sa-ti bati joc de ceea ce Dumnezeu a lasat si sa afirmi ca-L iubesti numai pe El, urand ceea ce El a facut in aceasta lume. E ca si cum ai spune ca iubesti o persoana dar ii urasti progeniturile.

Legat de creatie, iubirea pe care o simtim in suflete nu poate fi una selectiva, nu putem pe unii oameni sa-i iubim, pe altii sa-i uram si sa speram – in mod complet nejustificat – sa ne mantuim. Acolo la judecata, Dumnezeu va vedea totul intr-o singura clipa, va simti sufletul tau luminat de iubire si innegrit de ura, in care cu totii adunam bune si rele. Nu vor exista justificari legate de neiubire de tipul “nu am putut sa-l iubesc pe aproapele meu pentru ca…”. Esti dator sa ierti fratilor tai nascuti si ei din Dumnezeu, tuturor celor care iti  gresesc in viata aceasta, sa te smeresti  indurand nedreptatile pe care adesea fratii tai ti le fac cu voie sau fara voie. Nu-i poti ura pe fratii tai pentru absolut nimic, iar atunci cand gresesc poti cel mult sa vorbesti cu ei, sa ii faci sa inteleaga ca gresesc si sa incerci sa-i indrepti cu vorba blanda, cu arma iubirii. Trebuie sa te desavarsesti sufleteste, sa te sfintesti in suflet cu dragoste, ca asa vei invata sa iubesti cu adevarat pe Dumnezeu. Atata ti se cere…

Si nu e lucru putin ca sufletele noastre sunt murdare de pacate. Un lucru e cert atunci cand intelegi ca esti un pacatos si speri sa fii iertat pentru micimea ta sufleteasca: ca noi oamenii toti suntem claditi la fel doar ca avem in sufletele noastre iubirea si ura in proportii diferite. Fiecare avem o parte buna si una rea, inlantuite. Cand facem binele in sufletele noastre vine Dumnezeu cu iubirea iar cand facem cele rele il izgonim pe Dumnezeu cu ura.

Asadar nu incap acolo suparari iar daca le aveti smeriti-va si va impacati. Nu incap acolo injuraturi, smeriti-va si cereti-va iertare celui pe care l-ati injurat. Nu incap clevetiri sau denigrari, daca le-ati facut smeriti-va si le indreptati atata cat puteti. Nu incap acolo judecati ale oamenilor grasi, inalti, urati, nebuni, smintitori, eretici sau neoameni, daca le-ati facut smeriti-va si lepadati-va mandria. Iar daca ati facut rele ce nu le mai puteti indrepta rugati-va lui Dumnezeu sa va ierte!

Asadar sa ne privim obiectiv, fara falsitate si sa ne punem intrebarea: “Cat uram si cat iubim cu sufletul nostru?” Cat putem sa ne smerim , cat putem sa iertam si cat putem sa iubim? Cum putem, de maine sa topim ura si sa iertam cu adevarat celor ce ne gresesc, ca sa putem incepe sa iubim?

Priviti-va pe voi atent ce fel de oameni sunteti, iar daca nu sunteti cu sufletul tremurand de iubire, atunci cu siguranta nu sunteti nici in Ortodoxie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>