Un indemn de ,,Valengobete’’ : ,,Iubiti si faceti ce vreti !’’, dar numai daca ati ajuns la Iubire

sfantul valentin

Unul dintre cele mai frumoase, mai inaltatoare si mai profunde sentimente pe care le poate avea omul este iubirea.

Iubirea – sentimentul despre care poetii, filosofii, sfintii parinti au scris, l-au descris, dar nu l-au epuizat. Iubirea totodata un sentiment ,,simtit’’ diferit de fiecare dintre noi, poate si pentru ca putini mai iubesc cu adevarat.

Tot despre iubire vreau sa scriu si eu doua vorbe acum chiar cu riscul de a ma repeta, de a repeta ceea ce altii inaintea mea au exprimat atat de bine. Motivul ?  De cateva zile, o parte a planetei s-a inflamat iar si se afla in febra pregatirilor pentru a serba cum se cuvine 14 februarie  – ,,ziua indragostitilor’’,  ,,ziua iubirii’’ sau ,,ziua sfantului Valentin (Saint Valentin’s day)’’ cum i se mai spune. Vitrinele magazinelor s-au umplut de ,,rosu’’, cutiile bomboanelor si a dulcegariilor au fost adaptate purtand tot felul de mesaje, inimioare, funde. In acelasi joc au intrat si mall-urile, televiziunile care pregatesc fel de fel de concursuri de saruturi, fel de fel de emisiuni etc. menite sa creasca audienta si implicit fondurile atrase cu aceasta ocazie.

Si daca acum cativa ani cand a patruns timid in tara noastra aceasta  ,,zi a iubirii’’ a sarbatorit-o doar o mica parte dintre romani, treptat a castigat din ce in ce mai mult teren, contaminand pana si mintile elevilor de clase primare, chiar si din mediul rural, spre surprinderea mea.  A iubi e firesc. A sarbatori nu e un lucru rau in sine.  Insa, noi crestinii ortodocsi – la fel ca si in alte cazuri ,,mosul’’ de Craciun, ,,iepurasul” de Pasti, revelionul etc. – trebuie sa avem in vedere cateva aspecte importante : cum sarbatorim, in numele cui sarbatorim, in numele cui daruim sau primim ceva si ce bagaj de cunostinte, idei, sarbatori, ce incarcatura transmitem generatiilor viitoare de care depinde continuitatea noastra ca neam.

Prin urmare tinand cont de toate aceste aspecte, sarbatoarea ,,iubirii’’ de pe 14 februarie, dupa ,,roadele sale’’,  e mai degraba una a ,,desfraului’’, a iubirii  patimase a omului cazut, o sarbatoare idoleasca sau diavoleasca. De fapt nu e altceva decat o reinviere a vechilor traditii pagane a oamenilor care se aflau in intuneric, de dinainte de venirea lui Hristos. Romanii, de pilda, între 13 şi 15 februarie, celebrau Lupercalia. Sarbatoarea ajuta la purificare şi fertilitate şi implica ritualuri păgâne, inclusiv sacrificarea unei capre şi biciuirea femeilor care îşi doreau să aibă un copil. Si nu e singurul exemplu de acest fel.  Si alte popoare din vechime, inclusiv romanii (Dragobetele), aveau un ,,cupidon’’ al lor pe care il sarbatoreau in fel si chip.

Fata de trecut, in prezent exista totusi o diferenta, o nuanta a lucrurilor. Si asta deoarece lumea se afla intr-o noua era, o era in care se doreste uniformizarea a toate si a tuturor. Acum se vrea mai mult ca niciodata sa existe o moneda unica, un card unic, sarbatori unice – pentru ca 14 februarie de pilda se sarbatoreste la mai toate popoarele lumii indiferent de religie, de valorile culturale, ajungand chiar si pe meleaguri japoneze – scopul final fiind o religie unica si inchinarea la un dumnezeu unic.

Si, deloc intamplator, pentru a ajunge la aceasta, dar si pentru ca sarbatoarea de 14 februarie sa para una inofensiva i s-a adaugat ceva cu iz crestinesc: au legat-o de numele Sfantului Ierarh Mucenic Valentin, al Umbriei, ,,protector al casatoriilor ortodoxe’’. Dar, prin aceasta alaturare se blasfemiaza de fapt Sfantul Valentin, ortodocsii si Hristos. Adevaratul Sfant Valentin (praznuit pe data de 30 iulie si nicidecum pe 14 februarie ! ) nu are nimic de-a face cu casatoriile de proba, cu prieteniile din ziua de astazi care nu sunt altceva decat concubinaje, desfranare, precum nici cu saruturile in public, fara rusine, nici cu moda aceasta necuviincioasa prin care se incita placerile trupesti. Pentru cei care nu cunosc viata acestui ierarh martir, trebuie spus pe scurt ca a fost martirizat la Roma, la varsta de aproape 100 de ani, pentru ca a casatorit tineri, in secret, tocmai pentru ca acestia sa nu pacatuiasca. Imparatul Claudius al doilea eliberase un decret prin care interzicea oficierea casatoriilor soldatilor, pe motiv ca nu putea avea o armata puternica cu soldati casatoriti.

Mai mult decat atat, as adauga ca Sfantul Ierarh  Mucenic Valentin iubeste Romania deoarece, in anul 2005, prin pronie Dumnezeiasca, particele din sfintele sale moaste au fost aduse si asezate in Biserica Delea Noua, din Bucuresti – http://www.deleanoua.ro, pe site se gaseste si acatistul sfantului – spre binecuvantare, dar si spre mustrare pentru indepartarea noastra de Dumnezeu. Cine poate, uitandu-se in ochii Sfantului Valentin,  sa-i mai surada macar si pentru o clipa ideea de a sarbatori aceasta zi a ,,iubirii fara de iubire’’ ? Caci trebuie inteles ca „Iubire fără Dumnezeu nu există! Fiindcă izvorul iubirii este Dumnezeu, El fiind Insăși Iubirea!”.

Sa dea Dumnezeu ca tot mai multi romani sa ajunga la adevarata Iubire, aceea care naste viata si nu moarte, iar pe 14 februarie cat mai multi romani sa stea drepti in rugaciune pentru stramosi, pentru tara, dar si pentru ca tinerii nostri  sa se intoarca cu fata la Dumnezeu pentru totdeauna si sa afle Iubirea cea adevarata. Caci precum spunea Sfântul Petru Damaschin ,,cine a ajuns la iubire a ajuns la Dumnezeu!’’.  La Acel Dumnezeu despre care tot Sfântul Petru Damaschin mai zice că le poate pe toate câte le vrea, dar nu le vrea pe toate câte le poate. Si numai cei care au ajuns la această Iubire au discernamant, intelepciune sa poata face tot ce vor, dar sa nu mai vrea tot ce pot. Iubește si fă ce vrei! E simplu. Nu?

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>